REȚETE

Ceaiul de sanziene are beneficii multiple, batranii il foloseau foarte des

Ceai de Sânizene sau Drăgaică este folosit încă din cele mai vechi timpuri, fiind recunoscut pentru beneficiile sale. Sânzienele sunt două specii de flori – albe (Gallium mollugo) și galben-aurii (Galium verum), dispuse în mici ciorchini, cu miros dulce-îmbătător. Așadar, și minunatul ceai de Sânziene este unul foarte aromat.

Cum se prepară macerat de Sânziene Maceratul la rece se prepară dintr-o lingură de flori de sânziene adaugată la 250 ml de apă. Infuzia se lasă timp de 6-8 ore la temperatura camerei, apoi se strecoară si se bea pe stomacul gol.
Cu maceratul din sânziene se pot trata bolile sistemului nervos. În tratamentele externe, preparatele din sânziene au eficacitate în: afecțiuni cutanate (răni, furuncule, pecingine, ulcerații, erizipel, eczeme, râie, acnee, psoriazis și alte erupții tegumentare); boli dermatologice canceroase (plăgi maligne pe piele, limbă și laringe); reumatisme, artroze și junghiuri intercostale. Despre minunatul ceai de sânziene, preotul elvețian Kunze spunea că este un leac de încredere și în cele mai grave boli de rinichi sau pionefrite, în situații când nimic altceva nu mai dă niciun rezultat. În opinia unor terapeuți, tratamentele pe bază de sânziene, precum și ceaiul de sânziene trebuie urmate cu prudență de persoanele diagnosticate cu hipocalcemie, deoarece se crede că aceste plante dizolvă calciul.

Sânzienele sau Drăgaica sunt considerate plante medicinale uimitoare. Preparatele principale folosite în scopuri terapeutice sunt tinctura, ceai de sânziene și maceratul la rece.

Sânzienele galbene fac parte din grupul plantelor cu foarte multe proprietăți vindecătoare, datorită conținutului chimic mult mai divers, de la glicozide (luteolină, asperulină, quercetină), coloranți galbeni și roșii, taninuri, acizi organici, flavonoide, acidul citric, saponinele, glucidele, uleiul volatil, enzime de închegare a laptelui și săruri minerale.

Sânziene – Proprietăți terapeutice Sânzienele albesunt cunoscute prin multiple proprietăți terapeutice: diuretice, antispastice, antireumatice și afrodisiace, ceea ce le dau eficacitate în diferite afecțiuni precum: tulburări circulatorii, gută, icter, pleurezie, poliartroze și reumatisme cronice.

Cum se face ceai de sânziene Ceai de sânziene se prepară dintr-o lingură cu flori adăugată la 250 ml de apa clocotită. Infuzia se menține timp de 15 minute la temperatura camerei apoi se strecoară și se bea pe stomacul gol. Este recomandat să se bea 3 căni cu infuzie pe zi, cu 30 de minute înainte de mese. Ceai de Sânziene- Beneficii În tratamentele interne, uimitorul ceai de sânziene și alte produse făcute din aceste flori se dovedesc eficiente în foarte multe afecțiuni: boli digestive (icter, calculoză biliară, curățarea ficatului și a pancreasului de toxine, diaree, enterite, enterocolite, catar gastrointestinal); în bolile renale-genitale (calculoză renală cu eliminarea nisipului și a deșeurilor toxice din rinichi și vezica urinară, edeme renale, cistite, nefrite cronice, pielonefrite, tulburări de menopauză, colibaciloză urinară, cancer renal și genital);

Când se culeg florile de sânziene pentru ceai În flora spontană, florile de sânziene ocupă suprafețe mari în Europa și Asia, de la câmpie până în etajul montan, la altitudinea de 2.500 de metri. Planta crește pe coaste însorite, pe pajiști aride, în fânețe, poieni, lanuri de grâu, la margini de pădure, de drumuri și căi ferate. În scopuri terapeutice, se recoltează vârfurile înflorite ale tulpinilor, în toată perioada înfloririi, din luna iunie până în septembrie. Se usucă la umbră, în straturi subțiri. Tradiția populară acceptă recoltarea florilor de sânziene după 24 iunie, când se celebrează Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, dar și sărbătoarea popularăSânziene sau Drăgaica.