REȚETE

Florile de soc, beneficiile extraordinare asupra organismului – forme de utilizare

Florile de soc, beneficiile extraordinare asupra organismului – forme de utilizare

Datorita continutului bogat in ulei volatil, zaharuri, mucilagii, bioflavonoizi, acizi grasi omega 3 si 6, colina, taninuri si vitamina C, florile de soc sunt o resursa pretioasa in farmacia casei, acestea fiind un bun remediu in cazul mai multor tipuri de afectiuni, precum si un aliment care poate fi preparat in mai multe forme.

Cea mai cunoscuta forma de a consuma florile de soc este sub forma unei bauturi racoritoare, cunoscuta inca din batrani sub denumirea de socata.

Cum se prepara socata
Se umple un borcan de 10 litri cu apa, se adauga 8-10 flori, proaspete sau uscate, 4-5 lamai taiate felii, 1 kg de zahar si 10 gr drojdie. Se lasa la fermentat 2 zile, timp in care se amesteca continutul cu o lingura de lemn, de 2 ori pe zi. Se pune in sticle, se astupa cu dop si se pastreaza la loc racoros. Bautura obtinuta este foarte gustoasa si racoroasa fiind usor acidulata. Se mai poate aromatiza cu frunze de menta sau de roinita, pentru un plus de savoare.

Florile de soc mai servesc si la prepararea unor clatite (la fel ca si florile de salcam) precum si a unui sirop.

Siropul din flori de soc
Pentru prepararea siropului sunt necesare 200 grame de flori proaspete, 1 kg de zahar, 1 litru de apa si zeama de la o lamaie. Florile se fierb impreuna cu apa cateva minute, dupa care se lasa la infuzat, timp de 15 minute. Dupa infuzare, se strecoara bine compozitia printr-un tifon, storcandu-se bine florile de soc, pentru a obtine din ele, maximul de beneficii.

Lichidul obtinut se amesteca cu zaharul si zeama de la lamaie si se fierbe la foc mic timp de 15 minute. Siropul obtinut, se toarna fierbinte in sticle sterilizate in prealabil, care se inchid ermetic si se acopera cu paturi/prosoape pentru a se raci cat mai lent.

O alta modalitate de utilizare a socului este otetul din flori de soc.

Otetul din flori de soc
Pentru prepararea otetului din flori de soc, se foloseste ca si baza, un otet de mere sau de vin, cat mai natural, in care se macereaza florile de soc, astfel: intr-o sticla cu gatul larg, se pun florile de soc, fara a se presa, pana la umplere, peste care se se toarna otetul de mere sau cel de vin, pana acopera bine florile.

Otetul se lasa la macerat timp de 3 luni, agitandu-se zilnic, intrucat aroma se extrage din flori destul de greu, insa, odata obtinut, acesta poate fi folosit o perioada indelungata de timp. Otetul obtinut, poate fi folosit cu succes la aromatizarea salatelor, sau extern, sub forma de frictiuni pentru tratarea reumatismului articular.

Floarea de soc, poate fi consumata si sub forma de infuzie, cu efecte terapeutice in cazul mai multor afectiuni.

Imbunatateste digestia si favorizeaza pierderea in greutate si eliminarea toxinelor din organism
Efectul lor laxativ este dat de continutul bogat in mucilagii, care odata ajunse in intestin, ajuta la evacuarea continutului, motiv pentru care este indicat si in curele de slabire. Pentru prepararea infuziei se foloseste o lingurita de flori uscate si maruntite la 200 ml de apa clocotita si se bea inainte de culcare.

Benefic in gripe, raceli, rinite, guturai si alte afectiuni respiratorii
Pentru tratarea gripei, a racelilor si a afectiunilor respiratorii se prepara o infuzie din 1-2 lingurite de flori uscate la 200 ml apa clocotita, care se lasa la infuzat 15 min. Se consuma 3 cani pe zi. De mare ajutor este si siropul preparat dupa reteta de mai sus.

Trateaza afectiunile aparatului urinar
Avand efect diuretic, florile de soc maresc cantitatea de urina eliminata, curatind rinichii, caile si vezica urinara. In acest scop, se prepara o infuzie precum cea de mai sus, consumandu-se 3 cani de infuzie astfel preparata pe zi. Datorita efectului diuretic, infuzia din flori de soc nu este recomandat sa se consume perioade indelungate. Se vor face tratamente de doua saptamani urmate de o saptamana pauza.

Extern, florile de soc se folosesc sub forma de bai sau cataplasme, pentru tratarea nevralgiei sciatice, intercostale, a reumatismului articular, al abceselor, contuziilor sau al arsurilor.